Cine ar scrie despre golul dintre nori,
Un loc unde nu-i atingere?
Eu sunt acel gol,
Si mor cuprins de fulgere.
Sunt singur si suport frigul,
Adanc in cerul asiduu.
Aici, pe cer, stau in durere,
Si mor cuprins de fulgere.
Mor cuprins de fulgere
Undeva-ntre nori si stele.
Eu sunt vidul dintre ele,
Si mor cuprins de fulgere.
Eu scriu despre acel gol.
Ma afund in vietile voastre pline
Inainte sa ma descompun prin ardere,
Sa nu mai mor cuprins de fulgere.
“Obiect” de Rusu Theodor Valentin
“Trece lumea pe langa noi,
Iar noi ii facem cu mana.
Istoviti de atata facut cu mana,
Ne culcam si trece lumea pe langa noi.”
“Paradox” de Rusu Theodor Valentin
“Scriu versuri albe pe hartia neagra,
Scriu versuri negre pe hartia moarta.
Scriu versuri albe pe hartia neagra,
Scriu versuri negre pe hartia moarta.”
“Instinct” de Rusu Theodor Valentin
Ieri la 22:00 am ajuns in bucuresti dupa o saptamana petrecuta la mare. Am plecat de aici singur, si m-am intors cu mai multi prieteni decat as fi crezut ca-mi voi face. A fost o saptamana fascinanta, de la rasaritul primei zile pana la bulele din Stella, pe care o beam zilnic in White Horse, local in care ma duceam de fiecare data ca sa fiu din nou uimit de muzica buna cantata acolo, si sa joc biliard urmarit de Robert Plant sau Jim Morrison, inlemniti in pozele de pe pereti.
Am dormit in tren la intoarcere. Prima data cand am reusit sa dorm in tren. Am visat. Am visat cantarile din fiecare seara in care discutam ce sa cantam si in care glumeam si beam si fumam si ne sarutam.
Deja cred ca am scris destul despre ziua de ieri, o zi pe scurt.
O sa va mai povestesc despre aceasta saptamana si cu alta ocazie.
momentan va las cu una dintre cantarile noastre din acele seri:
http://www.youtube.com/watch?v=gNcS-vSUZfI&eurl=http://etineretcostinesti.wordpress.com/
